Arta tacerii...

Arta tacerii este cel mai rafinat mod in care ma exprim.
Sugerez sa fiu lasata prada gandurilor mele decat sa incercati sa ma treziti la realitate,efectul va fi unul devastator,nu pentru mine ci pentru voi,cei care nu cunoasteti intunericul si puterea cuvintelor ca mine.
Formele devin obstacole doar daca le poti vedea,cufundate in intuneric sunt de nepriceput
Nu concep realitatea ca pe un spatiu primitor si cald ci mai de graba ca un spatiu rece si neprimitor care te oblige sa te cufunzi in nori si stele,in vise si efemeritate.Intunericul te izoleaza si te ajuta sa-ti creezi o lume a ta,o lume noua in care totul e asa cum vrei tu,insa si lumea aceasta perfecta poate ajunge o ruina intr-o secunda.
Nu incerca sa ma intelegi,sunt mult prea complicata .Creez arta cuvintelor si distrug tot ce ma inconjoara dintr-o vorba.Nu e greu sa fii rau,odata ce prinzi gustul rautatiilor ,ele devin una cu tine.
Nu cred ca cineva se cunoaste cu adevarat vreodata,mereu mai are ceva de invatat iar fiecare zi e o noua aventura in cautarea absolutui.
Cer exclusiv pentru mine intunericul.
Cand esti in mijlocul iadului poti sa fii disperat si sa pieri sau sa fii vesel si sa perseverezi.Cred ca in nici o epoca nu as fi fost usor de inteles,dar macar epoca aceea de mult apusa avea mai mult stil decat cea prezenta.
Am avut cateva sedinte de lectura,cuprinse de o teama respectoasa,in biblioteci in care se gaseste reunita totalitatea cunostintelor din zeci de mii de universuri vii sau moarte.Undeva in timpul acelor lecturi am fost atrasa de necunoscut ,dar pierduta undeva dincolo de bine si de rau ,unde nimic nu mai e cum stiam.Imi dau seama ca intarzierea mea in salile acelea pline de carti ce ma fascinau avea ceva de nemarturisit.
A disparut din mine si ultima farama de realitate …m-am pierdut in ideile reci si abstracte care ma insotesc pretutindeni.Am vazut ca singuratatea este mai puternica atunci cand vrem sa o infruntam,dar devine slaba cand o ignoram.
Inima este create pentru a iubi ,dar nu stie sa sufere.Ranita de prea multe ori devine neiertatoare.
Un simplu cuvant poate crea 10 sensuri diferite pus alaturi de alte cuvinte reci si fara sonoritate.
Mintile diabolice se destainuie doar lor . Ideile spuse fara incetare in capul lor sunt ascultate doar de cei ce stiu ce pretioasa e tacerea.Un simplu gest poate trada un gand ..o simpla privire poate arata culoarea sufletului cuiva!
Nu pretend sa fiu alceva decat ce sunt.Unii spun ca ma stiu,altii zic ca stiu cum gandesc…si totusi nu ma stie nimeni.O enigma ce trebuie lasata nedescoperita voi fii mereu.
.Sunt constienta ca realitatea este mult mai nedemna de respect decat visul pentru ca este saraca in frumusete si nu vrea sa recunoasca lipsa de cauza si de scopuri propuse.
Alung frumusetea si critic tot ce imi apasa sufletul.
Bate un vant rece…aduce amintiri cu el…
Defectele sunt doar o imagine contorsionata a farmecului personal.
Intotdeauna intre iubire si ura se afla linia iertarii.
Citeste printre randuri ..desi ma indoiesc ca o sa intelegi ceva!
Nu..nu sunt rea sunt doar realista..

Lipseste ceva..probabil o parte din inima mea!

N-am de gand sa stau sa te mai ascult,uneori tacerea ta spune totul..
In dimineata asta stau la masa cu o cafea in fata mea si citesc o carte.Linistea ce ma inconjoara imi da un sentiment de amorteala,probabil e doar un sentiment,sau poate mi-e dor de visele mele.
Ma ridic de la masa,cafeaua s-a racit de mult,as vrea sa plec undeva unde gandurile mele sa treaca orice hotar .Iarasi imaginatia imi joaca feste,in mintea mea e un haos total.
Ma duc sa mai incalzesc niste cafea,sincer nu stiu de ce pentru ca nici pe prima nu am baut-o,dar totusi ma duc.Pun ibricul pe aragaz si dau drumul la foc,flacara prinde viata incet incet.Dupa 5 minute stau iar la masa cu alta ceasca de cafea in fata ,cu aceasi carte in mana si totusi parca lipseste ceva.
Cafeaua asta mi se pare amara iar cartea parca nu mai e la fel de interesanta.Ma ridic iarasi de la masa si plec.
Iarasi pe strazile pustii….
Nici macar o urma de viata nu se vede pe strada.Vantul e rece si bate cu putere,e un vant ce aduce amintiri cu el.
Intru intr-o cafenea.
Din prima clipa cand pasesc pe usa de fier ma cuprinde un sentiment de regret si as vrea sa ma intorc iarasi afara ,dar ma asez la o masa si comand un ceai..
Cafeneaua e mai mult goala.Decat cateva mese sunt ocupate de persoane ce par sa semene cu mine,toti ne aflam acolo cu un motiv précis,insa fiecare trebuie sa-si descopere calea independent de ceilalti…
Ma uit pe geam,afara e acelasi peisaj desolant,parca incepe sa se si intunece.Am plecat in graba si am uitat telefonu pe masa langa ceasca cea verde de cafea.
Chelnerita se apropie si imi aduce ceaiul si 3 pliculete de zahar.Ceaiul e de fructe de padure si e dulce cum imi place mie.De mult parca n-am mai baut ceva atat de bun,peisajul ramane insa tot dezolant afara si in inima mea.
Lipseste ceva…poate o parte din sufletul meu…
La masa alaturata un cuplu se cearta .Remarc cearta lor desi e muta doar prin expresiile lor incordate .Fata parca ar vrea sa-l pocneasca insa de fiecare data cand e aproape sa o faca isi aminteste ca il iubeste si clipele frumoase.Baiatul e enervate si el,dar e calm.Razboiul privirilor se termina in scurt timp,cei doi par sa-si fi amintit ca tin unu la celalalt.E o scena frumoasa…inca lipseste ceva…
A inceput sa ploua…vantul bate mai tare…
In spatele meu sta un tip care n-a scos nici o vorba pana acuma.De cateva ori chelnerita a vrut sa vina sa-l intrebe daca vrea ceva ,dar s-a razgandit vazandu-l asa pierdut in gandurile lui.El insa pare sa nu observe nimic din ce se intampla in jur insa pare sa simta fiecare picatura de plaie ce se prelinge pe geam ,ca si cum ar fii fiecare vis al lui care apare si dispare in negura .
Afara e furtuna…in sufletul meu la fel.
Mai e o singura masa ocupata de 2 batranei care se tin de mana..Desi au trecut prin mute inca se iubesc ca in prima clipa,privirile ii tradeaza si oricine si-ar da seama ce mult se iubesc.Beau ceai ca si mine amandoi…
A inceput sa tune si sa fulgere..nu vreau sa ma grabesc acasa,desi sigur toata lumea e ingrijorata pentru mine..Am uitat sa las billet…
Atmosfera de aici este calda si primitoare in ciuda peisajului de afara,.La urma urmei n-as mai pleca.Nimeni nu se ridica de la masa,desi e aproape 10.Televizorul deruleaza un film prost..Nimeni nu se uita…
Bag mana in buzunar si dau de o foaie.Nu stiam ca se afla acolo,Oare de cand era?E impaturita frumos si miroase a parfum.O deschid.Nu e scrisul meu,dar mi-e adresata mie.O lacrima se prelinge pe obrazul meu…
“Candva ,undeva,cineva mereu va fii langa tine.Poate voi fii acolo intr-o seara ploioasa sau poate intr-o zi cu soare sa-ti fur un zamber.Niciodata n-am vrut sa plec…tu mai alungat…”
Nu-mi amintesc daca l-am mai citit sau e prima oara cand il citesc.Biletul e ciudat ,dar stiu de la cine e…
Pe spatele foi un nr de telefon si o adresa..langa scris frumos”Aici ma vei gasi mereu,nu ezita sunt langa tine mereu”
Incep sa plang…..vreau sa plec acasa…
Nu ma pot ridica insa.Tremur toata.
Ploia continua sa cada violent si vantul parca bate mai tare.O rog pe chelnerita sa ma lase sa dau un telefon.
Stau de vro 20 de minute cu numaru in mana si telefonul in fata mea.E greu sa sun,orgoliul meu isi face simtita prezenta.
Formez numarul.Nu raspunde nimeni,dar intra robotul.Fara sa-mi dau seama zic”Credeam ca esti mereu acolo pentru mine,astazi cand am nevoie de tine nu esti”Pun telefonu in furca si ii multumesc chelneritei.
Platesc ceaiul pe care l-am baut si ma horatasc sa plec.
Ies afara in ploaia torentiala si ma cuprinde iarasi acelasi sentiment….Lipseste ceva….
In 15 minute ajung acasa,mama e foarte ingrijorata,dar cand ma vede asa plouata si trista nu mai zice nimic.
Suna telefonu…Numar necunoscut..Nu raspund,n-am chef…
Mesaj..il citesk”sunt langa tine”…ma trece un fior..imi aduc aminte de telefonul de la cafenea…
Nu raspund nici la mesaj..
Ma uit pe geam,ploaia s-a mai domolit.Suna telefonul iar.
Raspund:”da?”
El: “Ploua?”
Eu:”Da”
El:” Vreau sa fiu acolo sa te vad cum admiri ploaia”
Ea:”De unde stii ca admir ploaia?”
El:”Pentru ca eu te admir pe tine “
Ea:” Sunt obosita..trebuie sa inchid”

El:”sunt langa tine..nu ma alunga”
Ea:”nu te alung..vorbim maine”
Inchid si stiu ca maine nu voi mai vorbi cu el.Acuma stiu ce lipseste…Imi lipseste el…
A doua zi ma trezesc mai prost dispusa ca niciodata si ma hotarasc sa nu ies afara din casa si sa inchid telefonul.Dar e asa soare si frumos afara.Nu pot rezista tentatiei si plec sa ma plimb..
Nu stiu cum ajung in parc ,dar stand pe o banca il vad.Inima mea tresare..Inchid ochii si respire aerul de primavera incarcat cu aroma florilor…
Deschid ochii si ma duc spre el..la urma urmei fiecare merita o a doua sansa….

Fara foc nu iese fum

Intr-o dimineata jucandu-ma mi-am aprins o tigare.
Curiozitatea mea nestivilita si setea de nou ma cuprinsera treptat.Dupa primul fum urmara alte cateva secunde de groaza plina de interes.
Eram oare eu cea care statea astazi la masa in fata cu o cafea si o tigare aprinsa ?
Imaginea parea greu de recunoscut.
Camera incepu treptat,treptat sa se umple de fum.Ceasca de cafea ramase goala si tigara se stinse.Totul in jur parea vag.Dupa ce fumul se risipi am ramas iarasi cu ochii in oglinda din fata mesei.Ca sa trec peste toate a trebuit sa lupt contra celei din oglinda.
Chelnerita veni .Ceasca mea de cafea se umpluse iarasi,o alta tigare se aprinse.
Dupa ploaie intotdeauna iese soarele,sau cel putin asa se spune.Norii tristi ce ma acopereau insa staruiau sa mai cheme si altii dupa ei.Albastrul cerului nu l-am mai vazut de prea mult timp….
Cu o carte in mana imi continui opera ce pare ca prinde viata si isi traieste parca propria viata .Cand scriu totul pare relativ,imi place sa ma rup de realitate .Nu pot accepta anonimatul.Nu pot sa ma gandesc ca in anii ce vor urma nimeni nu va stii numele meu si voi ramane doar o umbra .
Am destule esecuri si regrete,insa nimeni nu mi-a zis ca o sa fie usor sa razbat limita gandurilor ce ma ingradeste si nu ma lasa sa vad soarele.Fiecare lucru are inceputul lui,dar exista atatea consecintele la actiunile pe care le facem in fiecare zi incat parca mi-e frica sa ma uit iarasi in oglinda sa vad cum tigara ce sta in scrumiera din fata mea se stinge iarasi si in mintea mea stiu sigur ca voi mai aprinde inca una pana cand pachetul va fi gol ,apoi voi merge la magazin si voi cumpara altul.Ma simt prinsa in niste lanturi si inca gust otrava ce mintea mi-a intunecat.
E o alta zi ce ma face inca o data sa ma gandesc ca pe oameni nu-i intereseaza problemele tale,nimeni nu se gandeste la tine.Credeam ca prin asta suntem noi deosebiti:prin faptul ca putem gandii si distinge binele de rau,dar totul e un haos.In loc sa iti intinda si tie o mana sa te ridici de jos ,arunca cu pamant in tine sperand sa te ingroape atat de adanc incat sa nu mai poti iesi.
E atat de usor sa faci rau.In spatele unui vis se ascunde un cosmar care alunga orice raza de lumina ce ar putea sa ma trezeasca din abisul in care am cazut.O alta tigare aprind ,deja se intuneca afara.
Aproape am terminat de scris,cateva pagini si mai se incheie un capitol.Astept cu nerabdare sa vad sfarsitul,pare putin ciudat avand in vedere ca eu sunt autoarea .In razboiul meu cu literele am capatat o rana ce nu se va inchide niciodata,nevoia de a scrie des ma acapareaza si nu ma lasa nici sa dorm uneori.Frica de anonimat ma ridica in fiecare zi din pat la diferite ore si ma indeamna la faima.
S-a intunecat de tot,oamenii incep sa plece.Cafeaua s-a racit,tigara s-a stins.
Am ramas doar eu si inca o tipa in camera.Suntem aici de mai mult de 8 ore.Oglinda parca s-a prafuit si chipul meu vag il mai zaresc.Ma ridic de la masa.Achit nota de plata si plec.Inca o seara pe strazile pustii …
[ Vreau sa adaug ca opera mea deprimanta si trista e stralucita in stilul ei.Tigarile decat le-am aprins pentru ca imi place cum imi sta cu o tigare in mana,insa n-am fumat nici macar una din cele 20 pe care le-am aprins in cele 8 ore,cafeaua a fost cam amara pentru gustul meu si am aruncat-o pe cand chelnerita nu se uita , am cerut alta crezand ca va fi mai gustoasa insa m-am inselat si am lasat-o sa se raceasca in ceasca gri.]

Iubire.Ura.Aparenta.Frica.Solitudine.Speranta

Astazi simt ca pot arata cuvintelor sentimentele ce le port cu mine in lumea asta care e doar o aparenta.Rece si fara de culoare…
Este doar o aparenta chipul ce sta inaintea ta…este doar o inchipuire silueta ce te cheama la ea…sunt doar eu care ma privesc cum dispar in ceata grea…
[me] : Aparenta?Ce e de fapt aparenta?
[another me] : Un zid ce te impiedica sa privesti lumea asa cum este ea :reala si cruda,dar frumoasa si plina de surprize…
[me] : Cine imi va spune maine ce imi va aduce?
[another me] : Ce este maine ?
[me]:Ce vrei tu sa fie…poate sa fie totul sau nimic…viata sau moarte…realitate sau aparenta…asta depinde doar de tine!
[another me]: Odata nu de mult o fata statea culcata pe iarba si privea cerul incarcat cu nori si credea ca viata e ceva mai mult decat o vede ea….apoi a venit ploaia si a udat iarba iar ea a trebuit sa plece…
[me]: Regrete si dezamagirii…
[another me]:Cand ploaia s-a oprit s-a intors sa se aseze iar pe iarba sa priveasca cerul,insa nu a mai putut.Iarba era rece,uda si neprimitoare,totul se schimbase in doar o clipa..
[me]:Tristete si suparare….
[another me]:A plecat cu gandul ca maine se va intoarce si totul va fi la fel..
[me];Ploaia a inceput iarasi in seara aceea.
[another me]:S-a mai intors dupa ce a vazut ca nu mai are nici o sansa?
[me]:A plouat cateva zile si totul parea inecat de atata apa ce cazuse,dar ea a luat o patura si s-a asezat la loc pe iarba…
[another me]:Speranta…
[me]:Ea nu a vrut sa vada ce vedeau ceilalti..iarba uda si rece...Ea vedea peste toate acestea..vedea frumusetea dincolo de intunericul aparent..
[another me]:Creatia…
[me]:A fost de neinfrant visul ei,privirea ei a cautat ansamblul ce vroia sa-l alcatuiasca(cerul si pamantul unindu-se )apoi a cautat sa vada totul de aproape…
[another me]:Si a atins maretia momentului….
[me]:Nu pe moment,.mai tarziu a realizat ca pusese toate piesele la locul lor,a vazut tabloul finisat cand si-a dat seama ca nu mai e oarba…
[another me]:Dar putea vedea…
[me]:Totul pictat in culori de negru si gri…
[another me]:Cerul era albastru…
[me]:Asa si-l imagina …
[another me]:Adica nu-l vazuse niciodata ?
[me]:Doar in visele ei…
[another me]:Solitudine…
[me]:O raza de soare a strapuns cerul ingreunat de norii gri si tristi ce prevesteau furtuna…
[another me]:Lumina…
[me]:I-a aratat ca toti suntem orbi…
[another me]:Fals
[another me]:Toti suntem la fel..greu de crezut stiu,asa e la inceput
[me]:Ma simt ca si cum as fi la sfarsit…
[another me]:Si sfarsitul e un nou inceput…
[me]:Dupa lumina vine intunericul
[another me]:Mereu…
[me]:Mai tarziu a privit fereasta si a vazut siluete ce se miscau fara rost .Nu avea nici un sens..
.[another me]:Confuzie…
[me]:A mai privit o data..
[another me]:A vazut totul in culorile curcubeului…
[me]:Poate ...
[another me]:Indecizie…
[me]:A vazut ce ia fost dat sa vada.,realitatea si apoi aparenta ce o inconjoara..
[another me]:Fara rost…
[me]:Te obisnuiesti,la inceput vezi totul asa cum e apoi cand toata lumea crede in altceva crezi si tu
[another me]:Nerealist
[me]:Pare,dar nu este de fapt…
[another me]:Teama
[me]:Nu exista perfectul si nici realitatea,doar tu si imaginatia…
[me]:Pot zbura…
[another me]:Daca inchizi ochii ..
[me]:Vreau sa-i deschid…
[another me]:Atunci vei cadea…
[me]:Ai zis ca pot fi orice vreau..
[another me]:Poti,dar nu vrei indeajuns de mult.Odata ce vei deschide ochii,neobisnuit fiind cu relitatea aceasta te vei speria si vei cadea..
[me]:Panica…
[another me]:Simt ca vreau sa fiu altcineva
[me]:A durat doar o clipa..
[another me]:Vreau sa fiu ceva ce pot fi mereu
[me]:Asta esti mereu…
[another me]:Ce anume?
[me]:Un temator…
[another me]:Vreau sa sper ca pot mai mult,vreau sa visez..
[me]:Toti avem sperante,vise,temeri… judeca ceea ce nu vezi si crede ceea ce simti…
[another me]:Impersonal
[me]:Singuratate
[another me]:Tristete..
[me]:Asculta…
[another me]:Nu aud nimic..
[me]:Nu vrei…mai incearca o data..
[another me]:Sunt valurile care se sparg la tarm…
[me]:In fata ta e desert..
[another me]:Simt briza..
[me]:Aici nu e nici macar o adiere de vant..
[another me]:Este in sufletul meu…
[me]:Despre asta vorbeam…de fapt eu nu vorbesc
[another me]:Esti mut..
[me]:Dar ma poti auzii…
[another me]:In mintea mea…
[me]:In realitate..
[another me]:In obscuritatea gandurilor mele
[me]:In labirintele in care te-ai pierdut
[another me]:N-am intoarcere..
[me]:Ai doar a doua sansa
[another me]:Sa incep sa cred…
[me]:Daca tu asta intelegi inseamna ca esti prea complex pentru un lucru atat de simplu..
[another me]:Vreau sa inteleg..
[me]:Nu cauta raspunsuri aolo unde nu sunt
[another me]:Neliniste
[me]:Cauta sa vezi ce este nu ce pare a fi
[another me]:Disperare
[me]:Esti pierdut in detalii
[another me]:Vad ce vrei tu sa vad si tot nu pot intelege
[me]:Pentru ca te straduiesti prea mult…
[another me]:Creatia este chiar in fata ta
[me]:Sunt chiar eu..
[another me]:Esti si tu o parte din ea…
[me]:Cerul!A devenit de un negru amenintator..
[another me]:Incepi sa-ti pierzi speranta
[me]:Frica
[another me]:Gandeste-te la cel mai frumos lucru care l-ai trait pana acuma
[me]:Nu pot..e prea negru cerul
[another me]:Ignora-l
[me]:Inot intr-un ocean care este de un albatsru senzational de frumos alaturi de milioane de pestisori viu colorati
[another me]:Adrenalina
[me]:Ma inec…
[another me]:Nu..
[me]:Inot
[another me]:Iti trebuia doar cineva langa tine sa-ti spuna ce sa faci..
[me]:Singuratatea e fara granite..
[another me]:Te mai invata cate ceva..
[me]: Da..ca am milioane de regrete…
[another me]:Iti pare rau pentru ceva?
[me]:Nu ar trebui
[another me]:Am ranit multe persoane..
[me]:Greseli..
[another me]:La vremea respective pareau lucruri corecte
[me]:Totul si nimic
[another me]:Indecizie…
[me]:Soarele ma orbeste..
[another me]:Speranta…
[me]:Acuma sunt pregatit…
[another me]:Niciodata nu esti pregatit..
[me]:Cred..
[another me]:Visezi..
[me]:Indraznesc
[another me]:O sa regreti iar..
[me]:Nu mai am loc de regrete
[another me]:Te inseli
[me]:Nu imi mai pare rau
[another me]:Atunci nu mai esti om
[me]:Ignoranta
[another me]:Stii ca am dreptate
[me]:Sunt om..intotdeauna o sa fiu
[another me]:Nu si daca incepi sa gandesti asa
[me]:Asta mi-ai spus
[another me]:Am zis:Sa nu regreti ..nu am zis :Fara regrete
[me]:Ambiguitate
[another me]:Auzi doar ce vrei
[me]:Nu e adevarat
[another me]:Este si va fi mereu
[me]:Ploua
[another me]:Asta pentru ca te-a parasit lumina din suflet
[me]:Fulgera
[another me]:Nu te mai lupta cu tine insuti
[me]:Nu o fac
[another me]:Razboiul te va distruge
[me]:Tuna
[anotjer me]:Mai ai putin si o sa fi distrus pentru totdeauna
[me]:Nu mai vad
[another me]:Panica
[me]:Poti..increde-te in tine
[another me]:Obscuritate
[me]:Paseste spre mine..apropie-te
[another me]:Nu pot…te indepartezi de mine
[me]:Ia-ma de mana
[another me]:Intind mana ,dar nu ajung la tine
[me]:Poti face orice posibil
[another me]:Chiar si sufletul meu?
[me]:Deci stii cine sunt
[another me]:Banuiam
[me]:Atunci daca stii,cum poti sa nu crezi?
[another me]:Ireal
[me]:Real
[another me]:Am cazut
[me]:Si te-ai lovit
[another me]:Ma doare
[me]:Sangerezi
[another me]:Nu mai am mult
[me]:Ai destul timp cat sa repari totul
[another me]:Imi pare rau
[me]:E un inceput
[another me]:Falsitate
[me]:Regret
[another me]:Nu e de ajuns
[me]:Ajuta-ma
[another me]:Acuma unde esti?
[me]:Langa tine
[another me]:Trebuia doar sa ceri ajutor si iti era dat
[me]:Incapatanare
[another me]:Mandrie
[me]:Am un sentiment care nu vrea sa plece
[another me]:Iubirea
[me]:A fost mereu langa tine.dar nu-l simteai
[another me]:De ce acuma?
[me]:Pentru ca ai invatat sa iubesti viata si pe tine
[another me]:Uimire
[ma]:Mai simt ceva..ceva mai putin intens,dar prezent totusi
[another me]:Ura
[me]:Presupun
[another me]:Face parte din tine si ceea ce esti acuma
[me]:Teama
[another me]:Ai incredere in tine
[me]:Veselie
[another me]:Nu uita de unde ai plecat
[me]:Niciodata
[another me]:Si cine te-a ajutat
[me]:Nu am sa uit nimic
[another me]:Minti,dar frumos
[me]:Am sa ma gandesc mereu la tine
[another me]:Fac parte din tine..
[me]:Stiu…
[another me]:Uite-te mereu spre lumina..nu va ploua niciodata
[me]:Iubire

Frumusete

Glasul lui de-ar fi vreodata sa-l mai aud in sufletul meu as revenii si din mormant sa-i mai zaresc inca o data chipul. Pentru ca vom ramane mereu prieteni in ciuda greutatilor si incercarilor pe care viata ni le rezerva,vesnic legati de iluzia presarata cu veselie si lacrimi,de atatea amintiri frumoase si clipe ramase in eternitate.

Doi calatori pe drumul viselor...

Lumina soarelui patrundea prin perdeaua norilor grei.Cerul parea ca se deschide inaintea pasilor Ei,razele soarelui se rasfrangeau in privirea Lui,era o zi perfecta de toamna , in doi.
Linistea parea ca invaluie totul , ii cuprindea in nemarginitele ei posibilitati.Intr-o padure,la margine de oras,pe o banca unde copacii parca isi deschideau crengiile aratandu-le drumul iar frunzele cazute creau un covor pentru a-i alina pe cei doi spre drumul viselor si a timpului ce le ramasese sa –l petreaca impreuna.
Locul parea invaluit de mister,totul parand mirific,un tablou fara asemanare ,o poarta spre Rai.O padure magica lasata pe Pamant pentru a-i ajuta pe cei doi sa paseasca in efemerul padurii.
Drumul era sumbru si trist.Copacii erau aplecati de vantul ce batea cu putere,frunzele se desprindeau de pe crengi si se alaturau covorului de frunze de pe strada,razele soarelui patrundeau cu greu prin coroanele copacilor iar frigul isi facea simtita prezenta,arucand in aer o racoare si un aer de solitudine.
Mergeau tinandu-se de mana.Priveau tabloul static ce se inalta in fata lor.Drumul era anevoios,intunericul incepand sa puna stapanire peste padure.Era ceva in aer ce te facea sa simti frigul mult mai aprig decat era,era un vant ce aducea amintiri cu el,era o voce ce se auzea in departare si ii chema spre ea,era frica ce ii stapanea acum pe cei doi..
Alunecau pe drumul intunecos spre poarta viselor si a cosmarurilor lor.Curand s-a intunecat de tot,cei doi ramanand dezorientati in bezna strazi .Padurea era sinistra si singuratica ,cei doi insa nu erau singuri,undeva in intuneric mai se afla cineva cu ei,cineva care avea grija de ei,voce ce o tot auzeau .
Vocea a inceput sa le spuna sa se indrepte spre o casa ce nu se afla mult prea departe de ei.Vazand ca cei doi nu se misca,roaga cerul sa ii ajute,sa le lumineze calea.O stea de pe cer parca si-a indreptat lumina spre ei,aratandu-le acum o carare in fata lor.
Paseau tematori ,inca se tineau de mana .Simteau ca daca si-ar da drumul ar pieri in padurea plina de obstacole,insa impreuna erau puternici,aveau cea mai mare putere si anume:dragostea lor.
Ecoul vocii inca se auzea,curand privirile lor intalnind casa spre care erau calauziti.Alungand orice teama au trecut pragul.Pe afara casa arata jalnic,iar vantul ce batea parea ca o va spulbera in orice clipa ,insa privita dinauntru era magnifica.Avea candele aprinse peste tot ,iar un miros de scortisoara ii invaluia,era mobilata in stil gotic avand diferite obiecte si tablouri ce reprezentau o vreme foarte indepartata ,era ca si cum pasisera in trecut.
Vocea iar se auzi indemnandu-i sa urce scarile in pod.Cei doi urcara si se uitara in jur:erau cateva cufere pline cu haine,jucarii pe jos era un covor rosu cu verde si in mijloc o oglinda.Cel mai ciudat insa era ca totul era fara pic de praf,ca si cum cineva inca locuia acolo ,insa adevarul era altul.
Se asezara pe covor in fata oglinzii si o privira.In loc sa vada reflexia lor ,imaginii incepura sa se deruleze in fata lor,5candele aflate in jurul lor in cerc se aprinsera atunci.Oglinda le dezvalui sensul vietii lor si motivul pentru care se intalnisera.Candva demult o fata statea trista in padure,privea copacii si blestema ziua in care se nascuse .Ura singuratatea si parintii ce o izolasera sa duca o asemenea viata in pustietate.Intr-o zi mergand prin padure vazu un baiat .Era frumos ca soarele si misterios ca luna,se indragosti de el din acea clipa.Astepta in fiecare zi in locul in care il vazuse insa acesta nu mai aparu.Au trecut anii de zile si ea inca statea si astepta si iata-l ca intr-o zi s-a intors.Speriata incepu sa planga ,suparata pe teama si indecizia ei de a vorbi cu el.Nu vroia sa-l lase sa plece ,il lasase odata insa acuma era iar aproape de ea si nu avea curajul sa ii marturiseasca dragostea ce o tinuse vie atatia ani.
Baiatul ii simti prezenta si ochii ca doua stele ce luminau printre copacii.Se apropie de ea si o lua in brate fara sa-I zica nici macar un cuvant.Lacrimile I se domolira si ii surase,iar el o saruta.Era o iubire sincera ce avea sa ii desparta pentru totdeauna.Tatal ei afland de baiat o inchise in casa si o lasa sa moara singura in padure ,mai bine o lasa sa moara decat sa fie cu diavolul zicea el.Fata suferise zile in sir,el incepuse sa se intrebe ce se intamplase cu ea ,nu ii statea in fire sa nu vina sa se intalneasca cu el.Pe ea nu o chinuia foamea sau faptul ca avea sa moara si faptul ca nu avea sa-I mai vada ochii ,ca el nu va stii niciodata ce s-a intamplat cu ea,atunci a inceput sa se roage ,si s-a rugat la vant si la ploaie si va padure sa o ajute,sa il ajute sa o gaseasca,.
Baiatul colinda padurea gasi casa.O vazu stand la geam singura si plangand.Cu indemanare reusi sa sparga iala si sa o scoata din casa.Era slabita ,dar pe chipul el schimonorit de durere un zamber aparu cand il zari.
O scoase din casa si o duse in padure intr-o casa parasita,unde ei deobicei isi pestreceau zilele.In cateva zile fata isi reveni .Tatal acesteia veni sa vada daca a murit ,insa gasi casa goala si un billet pe masa de la ea in care ii zicea”ai vrut sa mor singura ,ei bine singuratatea m-a parasit si fericirea am gasit,poti sa uiti de mine,padurea m-a ingropat pt totdeauna”.Aceste vorbe il enervara si mai tare si pleca in cautarea ei.Nu o gasi si asa au trecut 2 ani de zile el inca cautand-o in fiecare zi.
Intr-o zi mergand pe o carare zari un baietel ce se juca printre copacii cu o minge.Ramase mut in fata tabloului ce se derula in fata lui recunoscand baiatul ca fiindu-I nepot.Intra cu toporul in casa si se duse la ea.Ea statea linistita in fata lui”stiam ca o sa ma gasesti intr-o zi,de baiat insa sa nu te atingi,nu o sa poti sa il omori “atunki el ridica toporul si o omori.Se ascunse si il astepta si baiat si il omori.Baiatelul insa nu il mai gasi,fiind totusi multumit ca si-a indeplinit ce avea de facut.,murind la cateva zile dupa fiica lui ucis de un urs ce aparuse din senin.
Oglinda derula imaginile .Baiatul ramanand nesupravegheat fugise prin padure jucandu-se cu mingea.O doamne fara copii si foarte iubitoare,dar saraca il gasi si il lua cu ea.Cei doi ramasesera inmarmuriti privind oglinda.Baiatul crescuse si il arata acum la varsta de 18 ani,fata ramase tacuta,era chiar baiatul ce privea acum oglinda.Isi vazuse mama si tatal omorati de bunic si el crescut de o femeie se toata viata o crezuse mama lui.
O lacrima se prelinse pe obrazul lui.Nu intelegea de ce soarta ii adusese tocmai aici in casa suferintelor mamei lui ,in padurea care candva ea o blestemase,dar in care isi gasise iubirea si alinarea ,simtind o dragoste la fel de puternica pt fata de langa el ca si tatal lui pt mama sa.
S-a ridicat si a spart oglinda,nu vroia sa mai vada.Atunci parca vraja lua sfarsit ,candelele se stinsera,totul se invalui de praf,vantul incepu sa bata prin scandurile casei.Iesira afara si era lumina,soarele se afla pe cer si ii incalzea cu razele lui.
In acea zi el jura ca niciodata nimeni si nimic nu avea sa-l desparta pe el de fata Iubirea e puternica chiar si dupa moarte .Undeva in adancul sufletului lui stia ca vroia sa-si cunoasca parintii,iar padurea ia indeplinit dorinta.,insa nu stia ca oamenii pot fi atat de rai si sa distruga dragostea .

Intr-o padure un baiat si o fata inca se plimba tinandu-se de mana pasind pe drumul viselor.