Intr-o dimineata jucandu-ma mi-am aprins o tigare.
Curiozitatea mea nestivilita si setea de nou ma cuprinsera treptat.Dupa primul fum urmara alte cateva secunde de groaza plina de interes.
Eram oare eu cea care statea astazi la masa in fata cu o cafea si o tigare aprinsa ?
Imaginea parea greu de recunoscut.
Camera incepu treptat,treptat sa se umple de fum.Ceasca de cafea ramase goala si tigara se stinse.Totul in jur parea vag.Dupa ce fumul se risipi am ramas iarasi cu ochii in oglinda din fata mesei.Ca sa trec peste toate a trebuit sa lupt contra celei din oglinda.
Chelnerita veni .Ceasca mea de cafea se umpluse iarasi,o alta tigare se aprinse.
Dupa ploaie intotdeauna iese soarele,sau cel putin asa se spune.Norii tristi ce ma acopereau insa staruiau sa mai cheme si altii dupa ei.Albastrul cerului nu l-am mai vazut de prea mult timp….
Cu o carte in mana imi continui opera ce pare ca prinde viata si isi traieste parca propria viata .Cand scriu totul pare relativ,imi place sa ma rup de realitate .Nu pot accepta anonimatul.Nu pot sa ma gandesc ca in anii ce vor urma nimeni nu va stii numele meu si voi ramane doar o umbra .
Am destule esecuri si regrete,insa nimeni nu mi-a zis ca o sa fie usor sa razbat limita gandurilor ce ma ingradeste si nu ma lasa sa vad soarele.Fiecare lucru are inceputul lui,dar exista atatea consecintele la actiunile pe care le facem in fiecare zi incat parca mi-e frica sa ma uit iarasi in oglinda sa vad cum tigara ce sta in scrumiera din fata mea se stinge iarasi si in mintea mea stiu sigur ca voi mai aprinde inca una pana cand pachetul va fi gol ,apoi voi merge la magazin si voi cumpara altul.Ma simt prinsa in niste lanturi si inca gust otrava ce mintea mi-a intunecat.
E o alta zi ce ma face inca o data sa ma gandesc ca pe oameni nu-i intereseaza problemele tale,nimeni nu se gandeste la tine.Credeam ca prin asta suntem noi deosebiti:prin faptul ca putem gandii si distinge binele de rau,dar totul e un haos.In loc sa iti intinda si tie o mana sa te ridici de jos ,arunca cu pamant in tine sperand sa te ingroape atat de adanc incat sa nu mai poti iesi.
E atat de usor sa faci rau.In spatele unui vis se ascunde un cosmar care alunga orice raza de lumina ce ar putea sa ma trezeasca din abisul in care am cazut.O alta tigare aprind ,deja se intuneca afara.
Aproape am terminat de scris,cateva pagini si mai se incheie un capitol.Astept cu nerabdare sa vad sfarsitul,pare putin ciudat avand in vedere ca eu sunt autoarea .In razboiul meu cu literele am capatat o rana ce nu se va inchide niciodata,nevoia de a scrie des ma acapareaza si nu ma lasa nici sa dorm uneori.Frica de anonimat ma ridica in fiecare zi din pat la diferite ore si ma indeamna la faima.
S-a intunecat de tot,oamenii incep sa plece.Cafeaua s-a racit,tigara s-a stins.
Am ramas doar eu si inca o tipa in camera.Suntem aici de mai mult de 8 ore.Oglinda parca s-a prafuit si chipul meu vag il mai zaresc.Ma ridic de la masa.Achit nota de plata si plec.Inca o seara pe strazile pustii …
[ Vreau sa adaug ca opera mea deprimanta si trista e stralucita in stilul ei.Tigarile decat le-am aprins pentru ca imi place cum imi sta cu o tigare in mana,insa n-am fumat nici macar una din cele 20 pe care le-am aprins in cele 8 ore,cafeaua a fost cam amara pentru gustul meu si am aruncat-o pe cand chelnerita nu se uita , am cerut alta crezand ca va fi mai gustoasa insa m-am inselat si am lasat-o sa se raceasca in ceasca gri.]
Curiozitatea mea nestivilita si setea de nou ma cuprinsera treptat.Dupa primul fum urmara alte cateva secunde de groaza plina de interes.
Eram oare eu cea care statea astazi la masa in fata cu o cafea si o tigare aprinsa ?
Imaginea parea greu de recunoscut.
Camera incepu treptat,treptat sa se umple de fum.Ceasca de cafea ramase goala si tigara se stinse.Totul in jur parea vag.Dupa ce fumul se risipi am ramas iarasi cu ochii in oglinda din fata mesei.Ca sa trec peste toate a trebuit sa lupt contra celei din oglinda.
Chelnerita veni .Ceasca mea de cafea se umpluse iarasi,o alta tigare se aprinse.
Dupa ploaie intotdeauna iese soarele,sau cel putin asa se spune.Norii tristi ce ma acopereau insa staruiau sa mai cheme si altii dupa ei.Albastrul cerului nu l-am mai vazut de prea mult timp….
Cu o carte in mana imi continui opera ce pare ca prinde viata si isi traieste parca propria viata .Cand scriu totul pare relativ,imi place sa ma rup de realitate .Nu pot accepta anonimatul.Nu pot sa ma gandesc ca in anii ce vor urma nimeni nu va stii numele meu si voi ramane doar o umbra .
Am destule esecuri si regrete,insa nimeni nu mi-a zis ca o sa fie usor sa razbat limita gandurilor ce ma ingradeste si nu ma lasa sa vad soarele.Fiecare lucru are inceputul lui,dar exista atatea consecintele la actiunile pe care le facem in fiecare zi incat parca mi-e frica sa ma uit iarasi in oglinda sa vad cum tigara ce sta in scrumiera din fata mea se stinge iarasi si in mintea mea stiu sigur ca voi mai aprinde inca una pana cand pachetul va fi gol ,apoi voi merge la magazin si voi cumpara altul.Ma simt prinsa in niste lanturi si inca gust otrava ce mintea mi-a intunecat.
E o alta zi ce ma face inca o data sa ma gandesc ca pe oameni nu-i intereseaza problemele tale,nimeni nu se gandeste la tine.Credeam ca prin asta suntem noi deosebiti:prin faptul ca putem gandii si distinge binele de rau,dar totul e un haos.In loc sa iti intinda si tie o mana sa te ridici de jos ,arunca cu pamant in tine sperand sa te ingroape atat de adanc incat sa nu mai poti iesi.
E atat de usor sa faci rau.In spatele unui vis se ascunde un cosmar care alunga orice raza de lumina ce ar putea sa ma trezeasca din abisul in care am cazut.O alta tigare aprind ,deja se intuneca afara.
Aproape am terminat de scris,cateva pagini si mai se incheie un capitol.Astept cu nerabdare sa vad sfarsitul,pare putin ciudat avand in vedere ca eu sunt autoarea .In razboiul meu cu literele am capatat o rana ce nu se va inchide niciodata,nevoia de a scrie des ma acapareaza si nu ma lasa nici sa dorm uneori.Frica de anonimat ma ridica in fiecare zi din pat la diferite ore si ma indeamna la faima.
S-a intunecat de tot,oamenii incep sa plece.Cafeaua s-a racit,tigara s-a stins.
Am ramas doar eu si inca o tipa in camera.Suntem aici de mai mult de 8 ore.Oglinda parca s-a prafuit si chipul meu vag il mai zaresc.Ma ridic de la masa.Achit nota de plata si plec.Inca o seara pe strazile pustii …
[ Vreau sa adaug ca opera mea deprimanta si trista e stralucita in stilul ei.Tigarile decat le-am aprins pentru ca imi place cum imi sta cu o tigare in mana,insa n-am fumat nici macar una din cele 20 pe care le-am aprins in cele 8 ore,cafeaua a fost cam amara pentru gustul meu si am aruncat-o pe cand chelnerita nu se uita , am cerut alta crezand ca va fi mai gustoasa insa m-am inselat si am lasat-o sa se raceasca in ceasca gri.]
