N-am de gand sa stau sa te mai ascult,uneori tacerea ta spune totul..
In dimineata asta stau la masa cu o cafea in fata mea si citesc o carte.Linistea ce ma inconjoara imi da un sentiment de amorteala,probabil e doar un sentiment,sau poate mi-e dor de visele mele.
Ma ridic de la masa,cafeaua s-a racit de mult,as vrea sa plec undeva unde gandurile mele sa treaca orice hotar .Iarasi imaginatia imi joaca feste,in mintea mea e un haos total.
Ma duc sa mai incalzesc niste cafea,sincer nu stiu de ce pentru ca nici pe prima nu am baut-o,dar totusi ma duc.Pun ibricul pe aragaz si dau drumul la foc,flacara prinde viata incet incet.Dupa 5 minute stau iar la masa cu alta ceasca de cafea in fata ,cu aceasi carte in mana si totusi parca lipseste ceva.
Cafeaua asta mi se pare amara iar cartea parca nu mai e la fel de interesanta.Ma ridic iarasi de la masa si plec.
Iarasi pe strazile pustii….
Nici macar o urma de viata nu se vede pe strada.Vantul e rece si bate cu putere,e un vant ce aduce amintiri cu el.
Intru intr-o cafenea.
Din prima clipa cand pasesc pe usa de fier ma cuprinde un sentiment de regret si as vrea sa ma intorc iarasi afara ,dar ma asez la o masa si comand un ceai..
Cafeneaua e mai mult goala.Decat cateva mese sunt ocupate de persoane ce par sa semene cu mine,toti ne aflam acolo cu un motiv précis,insa fiecare trebuie sa-si descopere calea independent de ceilalti…
Ma uit pe geam,afara e acelasi peisaj desolant,parca incepe sa se si intunece.Am plecat in graba si am uitat telefonu pe masa langa ceasca cea verde de cafea.
Chelnerita se apropie si imi aduce ceaiul si 3 pliculete de zahar.Ceaiul e de fructe de padure si e dulce cum imi place mie.De mult parca n-am mai baut ceva atat de bun,peisajul ramane insa tot dezolant afara si in inima mea.
Lipseste ceva…poate o parte din sufletul meu…
La masa alaturata un cuplu se cearta .Remarc cearta lor desi e muta doar prin expresiile lor incordate .Fata parca ar vrea sa-l pocneasca insa de fiecare data cand e aproape sa o faca isi aminteste ca il iubeste si clipele frumoase.Baiatul e enervate si el,dar e calm.Razboiul privirilor se termina in scurt timp,cei doi par sa-si fi amintit ca tin unu la celalalt.E o scena frumoasa…inca lipseste ceva…
A inceput sa ploua…vantul bate mai tare…
In spatele meu sta un tip care n-a scos nici o vorba pana acuma.De cateva ori chelnerita a vrut sa vina sa-l intrebe daca vrea ceva ,dar s-a razgandit vazandu-l asa pierdut in gandurile lui.El insa pare sa nu observe nimic din ce se intampla in jur insa pare sa simta fiecare picatura de plaie ce se prelinge pe geam ,ca si cum ar fii fiecare vis al lui care apare si dispare in negura .
Afara e furtuna…in sufletul meu la fel.
Mai e o singura masa ocupata de 2 batranei care se tin de mana..Desi au trecut prin mute inca se iubesc ca in prima clipa,privirile ii tradeaza si oricine si-ar da seama ce mult se iubesc.Beau ceai ca si mine amandoi…
A inceput sa tune si sa fulgere..nu vreau sa ma grabesc acasa,desi sigur toata lumea e ingrijorata pentru mine..Am uitat sa las billet…
Atmosfera de aici este calda si primitoare in ciuda peisajului de afara,.La urma urmei n-as mai pleca.Nimeni nu se ridica de la masa,desi e aproape 10.Televizorul deruleaza un film prost..Nimeni nu se uita…
Bag mana in buzunar si dau de o foaie.Nu stiam ca se afla acolo,Oare de cand era?E impaturita frumos si miroase a parfum.O deschid.Nu e scrisul meu,dar mi-e adresata mie.O lacrima se prelinge pe obrazul meu…
“Candva ,undeva,cineva mereu va fii langa tine.Poate voi fii acolo intr-o seara ploioasa sau poate intr-o zi cu soare sa-ti fur un zamber.Niciodata n-am vrut sa plec…tu mai alungat…”
Nu-mi amintesc daca l-am mai citit sau e prima oara cand il citesc.Biletul e ciudat ,dar stiu de la cine e…
Pe spatele foi un nr de telefon si o adresa..langa scris frumos”Aici ma vei gasi mereu,nu ezita sunt langa tine mereu”
Incep sa plang…..vreau sa plec acasa…
Nu ma pot ridica insa.Tremur toata.
Ploia continua sa cada violent si vantul parca bate mai tare.O rog pe chelnerita sa ma lase sa dau un telefon.
Stau de vro 20 de minute cu numaru in mana si telefonul in fata mea.E greu sa sun,orgoliul meu isi face simtita prezenta.
Formez numarul.Nu raspunde nimeni,dar intra robotul.Fara sa-mi dau seama zic”Credeam ca esti mereu acolo pentru mine,astazi cand am nevoie de tine nu esti”Pun telefonu in furca si ii multumesc chelneritei.
Platesc ceaiul pe care l-am baut si ma horatasc sa plec.
Ies afara in ploaia torentiala si ma cuprinde iarasi acelasi sentiment….Lipseste ceva….
In 15 minute ajung acasa,mama e foarte ingrijorata,dar cand ma vede asa plouata si trista nu mai zice nimic.
Suna telefonu…Numar necunoscut..Nu raspund,n-am chef…
Mesaj..il citesk”sunt langa tine”…ma trece un fior..imi aduc aminte de telefonul de la cafenea…
Nu raspund nici la mesaj..
Ma uit pe geam,ploaia s-a mai domolit.Suna telefonul iar.
Raspund:”da?”
El: “Ploua?”
Eu:”Da”
El:” Vreau sa fiu acolo sa te vad cum admiri ploaia”
Ea:”De unde stii ca admir ploaia?”
El:”Pentru ca eu te admir pe tine “
Ea:” Sunt obosita..trebuie sa inchid”
In dimineata asta stau la masa cu o cafea in fata mea si citesc o carte.Linistea ce ma inconjoara imi da un sentiment de amorteala,probabil e doar un sentiment,sau poate mi-e dor de visele mele.
Ma ridic de la masa,cafeaua s-a racit de mult,as vrea sa plec undeva unde gandurile mele sa treaca orice hotar .Iarasi imaginatia imi joaca feste,in mintea mea e un haos total.
Ma duc sa mai incalzesc niste cafea,sincer nu stiu de ce pentru ca nici pe prima nu am baut-o,dar totusi ma duc.Pun ibricul pe aragaz si dau drumul la foc,flacara prinde viata incet incet.Dupa 5 minute stau iar la masa cu alta ceasca de cafea in fata ,cu aceasi carte in mana si totusi parca lipseste ceva.
Cafeaua asta mi se pare amara iar cartea parca nu mai e la fel de interesanta.Ma ridic iarasi de la masa si plec.
Iarasi pe strazile pustii….
Nici macar o urma de viata nu se vede pe strada.Vantul e rece si bate cu putere,e un vant ce aduce amintiri cu el.
Intru intr-o cafenea.
Din prima clipa cand pasesc pe usa de fier ma cuprinde un sentiment de regret si as vrea sa ma intorc iarasi afara ,dar ma asez la o masa si comand un ceai..
Cafeneaua e mai mult goala.Decat cateva mese sunt ocupate de persoane ce par sa semene cu mine,toti ne aflam acolo cu un motiv précis,insa fiecare trebuie sa-si descopere calea independent de ceilalti…
Ma uit pe geam,afara e acelasi peisaj desolant,parca incepe sa se si intunece.Am plecat in graba si am uitat telefonu pe masa langa ceasca cea verde de cafea.
Chelnerita se apropie si imi aduce ceaiul si 3 pliculete de zahar.Ceaiul e de fructe de padure si e dulce cum imi place mie.De mult parca n-am mai baut ceva atat de bun,peisajul ramane insa tot dezolant afara si in inima mea.
Lipseste ceva…poate o parte din sufletul meu…
La masa alaturata un cuplu se cearta .Remarc cearta lor desi e muta doar prin expresiile lor incordate .Fata parca ar vrea sa-l pocneasca insa de fiecare data cand e aproape sa o faca isi aminteste ca il iubeste si clipele frumoase.Baiatul e enervate si el,dar e calm.Razboiul privirilor se termina in scurt timp,cei doi par sa-si fi amintit ca tin unu la celalalt.E o scena frumoasa…inca lipseste ceva…
A inceput sa ploua…vantul bate mai tare…
In spatele meu sta un tip care n-a scos nici o vorba pana acuma.De cateva ori chelnerita a vrut sa vina sa-l intrebe daca vrea ceva ,dar s-a razgandit vazandu-l asa pierdut in gandurile lui.El insa pare sa nu observe nimic din ce se intampla in jur insa pare sa simta fiecare picatura de plaie ce se prelinge pe geam ,ca si cum ar fii fiecare vis al lui care apare si dispare in negura .
Afara e furtuna…in sufletul meu la fel.
Mai e o singura masa ocupata de 2 batranei care se tin de mana..Desi au trecut prin mute inca se iubesc ca in prima clipa,privirile ii tradeaza si oricine si-ar da seama ce mult se iubesc.Beau ceai ca si mine amandoi…
A inceput sa tune si sa fulgere..nu vreau sa ma grabesc acasa,desi sigur toata lumea e ingrijorata pentru mine..Am uitat sa las billet…
Atmosfera de aici este calda si primitoare in ciuda peisajului de afara,.La urma urmei n-as mai pleca.Nimeni nu se ridica de la masa,desi e aproape 10.Televizorul deruleaza un film prost..Nimeni nu se uita…
Bag mana in buzunar si dau de o foaie.Nu stiam ca se afla acolo,Oare de cand era?E impaturita frumos si miroase a parfum.O deschid.Nu e scrisul meu,dar mi-e adresata mie.O lacrima se prelinge pe obrazul meu…
“Candva ,undeva,cineva mereu va fii langa tine.Poate voi fii acolo intr-o seara ploioasa sau poate intr-o zi cu soare sa-ti fur un zamber.Niciodata n-am vrut sa plec…tu mai alungat…”
Nu-mi amintesc daca l-am mai citit sau e prima oara cand il citesc.Biletul e ciudat ,dar stiu de la cine e…
Pe spatele foi un nr de telefon si o adresa..langa scris frumos”Aici ma vei gasi mereu,nu ezita sunt langa tine mereu”
Incep sa plang…..vreau sa plec acasa…
Nu ma pot ridica insa.Tremur toata.
Ploia continua sa cada violent si vantul parca bate mai tare.O rog pe chelnerita sa ma lase sa dau un telefon.
Stau de vro 20 de minute cu numaru in mana si telefonul in fata mea.E greu sa sun,orgoliul meu isi face simtita prezenta.
Formez numarul.Nu raspunde nimeni,dar intra robotul.Fara sa-mi dau seama zic”Credeam ca esti mereu acolo pentru mine,astazi cand am nevoie de tine nu esti”Pun telefonu in furca si ii multumesc chelneritei.
Platesc ceaiul pe care l-am baut si ma horatasc sa plec.
Ies afara in ploaia torentiala si ma cuprinde iarasi acelasi sentiment….Lipseste ceva….
In 15 minute ajung acasa,mama e foarte ingrijorata,dar cand ma vede asa plouata si trista nu mai zice nimic.
Suna telefonu…Numar necunoscut..Nu raspund,n-am chef…
Mesaj..il citesk”sunt langa tine”…ma trece un fior..imi aduc aminte de telefonul de la cafenea…
Nu raspund nici la mesaj..
Ma uit pe geam,ploaia s-a mai domolit.Suna telefonul iar.
Raspund:”da?”
El: “Ploua?”
Eu:”Da”
El:” Vreau sa fiu acolo sa te vad cum admiri ploaia”
Ea:”De unde stii ca admir ploaia?”
El:”Pentru ca eu te admir pe tine “
Ea:” Sunt obosita..trebuie sa inchid”
El:”sunt langa tine..nu ma alunga”
Ea:”nu te alung..vorbim maine”
Inchid si stiu ca maine nu voi mai vorbi cu el.Acuma stiu ce lipseste…Imi lipseste el…
A doua zi ma trezesc mai prost dispusa ca niciodata si ma hotarasc sa nu ies afara din casa si sa inchid telefonul.Dar e asa soare si frumos afara.Nu pot rezista tentatiei si plec sa ma plimb..
Nu stiu cum ajung in parc ,dar stand pe o banca il vad.Inima mea tresare..Inchid ochii si respire aerul de primavera incarcat cu aroma florilor…
Deschid ochii si ma duc spre el..la urma urmei fiecare merita o a doua sansa….
Ea:”nu te alung..vorbim maine”
Inchid si stiu ca maine nu voi mai vorbi cu el.Acuma stiu ce lipseste…Imi lipseste el…
A doua zi ma trezesc mai prost dispusa ca niciodata si ma hotarasc sa nu ies afara din casa si sa inchid telefonul.Dar e asa soare si frumos afara.Nu pot rezista tentatiei si plec sa ma plimb..
Nu stiu cum ajung in parc ,dar stand pe o banca il vad.Inima mea tresare..Inchid ochii si respire aerul de primavera incarcat cu aroma florilor…
Deschid ochii si ma duc spre el..la urma urmei fiecare merita o a doua sansa….
