Primavara

Soare.Este primavara .Peisajele ce revin la viata taie respiratia oricarui muritor iar ea a uitat sa mai respire in fata unui asemenea spectacol al naturii.Inmarmurita sta si admira parcul plin de flori galbene si rosii.Primavara aceasta are o magie aparte .Primavara aceasta florile au cel mai frumos parfum iar stelele sunt mai stralucitoare.Primavara aceasta sufletul ei nu mai este albastru iar lacrimile nu-i mai sunt amare,ochii lui nu mai sunt la fel de albastri iar iubirea s-a spart in mii si mii de cioburi ascutite.
Se aseza pe banca rosie din fata randurilor cu flori.Copii se jucau in nisip in spatele bancii iar putin mai incolo niste batranei jucau sah.Sentimentul de primavara ii disparuse iar iarna i se instalase iar in suflet.I se paru mai frig,banca mai urata ,pomii aplecati sub greutatea zapezii,copii nu se mai jucau iar in parc nu mai era nimeni in afara de ea.Nu,trebuia sa fie un vis! Nu se putea sa fie iarna!Si totusi era,cel putin in amintirile ei era.Printre milioanele de fulgi de zapada stia ca se afla si el,stia ca statea si o astepta,iar ea se simtea nerabdatoare sa-l revada.Incerca sa alerge spre el dar de fiecare data el se indeparta din ce in ce mai tare.Obosita se aseza pe iarba inghetata si acoperita cu un strat serios de zapada si incepu sa planga ,dar nici macar lacrimile ei nu-l adusera mai aproape.Inchise ochii si ii venii in minte zambetul lui iar cand ii deschise se afla inapoi pe banca rosie din parcul plin cu flori in acea primavara spelendida.Vocile copiilor rasunau iarasi ca un ecou in intreg parcul iar mamele lor strigau dupa ei sa nu mai alerge asa repede sau sa nu mai tipe asa tare(evident ei tipau si alergau in continuare).Micii poznasi i-au smuls un zambet iar toata tristetea de pe chipul ei se evaporase.
Ca un ultim omagiu adus acelei iubiri pe care a pretuit-o ani intregi scrise pe banca cu o agrafa "Avem chipul amintirilor noastre"