marți, 30 martie 2010

Toamna

In momentul cand l-a vazut pentru prima data si-a spus in gand"Zambetul lui ar putea tine loc soarelui,dar i se citeste pe chip tristetea ce-o poarta in suflet ".A vazut in ziua aceea primul nor ce plangea, un singur nor de un albastru extraordinar pe cerul senin iar el plangea pentru tristetea lui si n-am putut sa nu remarc ca era totusi o tristete frumoasa.Probabil isi aducea aminte ceva dureros de privea mereu in jos cand ii vorbeai,poate nici nu auzea vreun cuvant din tot ce se vorbea in jurul sau dar nu conta.Era pur si simplu frumos prin tristetea sa.Indiferent de amaraciunea cu care te privea vedeai in ochii lui Marea iar din cand in cand il puteai vedea zambind.
Peste ceva timp l-a zarit din nou.Misterul nu-l parasise iar zbuciumul sufletului era inca viu.Fata il urmarii cu privirea si nu putea sa nu se gandeasca ca baiatul acesta parea smuls dintr-un alt timp,ca pasii sufletului sau il indemnau sa se plimbe neincetat,neobosit.Se plimba agitat dintr-un loc in altul de parca si-ar scrie iar si iar amintirile pe foaia vietii..Totusi poarta cu el un caiet ce il tine strans la piept si cand intr-un final se aseaza pe banca rosie din parcul plin cu trandafiri il deschide si il citeste din scoarta in scoarta.Fata presupunea ca erau amintirile lui cele mai frumoase pe care le recitea cu atata nostalgie dar el de fapt citea gandurile Ei,fata pe care o iubise atat de mult si care acum nu mai era langa el,insa nu citea tot caietul asa cum fata presupusese ci doar inceputul ce ii suna a cantec "Un singur lucru exista in tristete:imposibilitatea de a fi superficial" si sfarsitul ce il intrista intotdeauna "Zambetul celui ce sufera este mai dureros decat zambetul celui ce plange".
Cand ploaia incepu sa cada fara oprire baiatul se ridica de pe banca iar fata a vrut sa plece de pe banca pe care la randul ei se asezase,in acelasi parc in care tainuia linistea si frumusetea trandafirilor multicolori.Totusi baiatul decise sa mai amane putin momentul plecarii,deschise caietul ce il indragea atat de tare si langa scrisul ei pe ultima pagina scrise "Cand iti faci griji pentru o persoana e limpede ca o iubesti."

Un comentariu:

Blair spunea...

Uitasem complet de stilul tau de a scrie. Imi era dor de povesti. Imi aduc aminte si acum cum ne-am apucat tu, Anda si cu mine sa scriem si cum ne-am facut apoi bloguri. Ce ciudat ca de abia acum am dat din nou de blog.